facebook_pixel

Afectiuni

Parodontoza

Parodontoza este o boala a dintilor de natura degenerativa. Termenul se refera la boala extensiva a parodontiului. Exista diferite forme clinice de parodontoza. Gingia, membrana peridentara si mandibula - stomatologii le denumesc "parodontiul dentar" - sunt distruse incet si aproape fara durere. Consecutiv, dintii afectati sunt pierduti, iar cei sanatosi, neafectati de carii, isi pot pierde functionalitatea.

Principala cauza a acestei boli este inflamatia parodontiului denumita parodontita. Este rezultatul inflitrarii bacteriilor in smaltul dentar. Aceste bacterii produc toxine si acizi care ataca dintii si gingiile. Tartrul, rezidurile alimentare aderente si marginile gingivale interdentare favorizeaza formarea placii bacteriene. O incarcare mecanica nefavorabila asupra dintilor (malpozitie dentara, bruxism, muscatura inconstienta, mestecat insuficient datorita texturii moi a alimentelor) intensifica si accelereaza procesul inflamator. Bolile cronice (diabetul, boala hepatica) pot contribui la formarea sau agravarea atrofiei parodontiului. Simptomele caracteristice sunt eritemul permanent gingival, singerarile si tumefierea gingivala. Daca aceste simptome nu sunt tratate, se formeaza buzunare gingivale pline cu secretii purulente. Osul mandibular se dezintegreaza, iar dintii par mai lungi, devin mobili si in cele din urma cad.

Tratamentul parodontozei depinde de stadiul bolii. Mai intii dentistul va inlatura toate cauzele inflamatiei (va curata placile dentare si tartrul). In urmatorul pas va distribui incarcatura mecanica pe toata suprafata arcadelor dentare. Acest proces necesita probabil purtarea unui aparat dentar, pentru ca toate suprafetele masticatorii sa fie paralele. Dintii lipsa vor fi substituiti, deoarece un set complet dentar este esential pentru o muscatura corecta. Daca boala a atins un stadiu avansat, buzunarele gingivale si infraosoase existente vor fi excizate.

Pentru succesul tratamentul este importanta complianta totala a pacientului. Acesta trebuie sa urmeze sfaturile medicului si sa fie foarte constiincios asupra igienei orale.

Este importanta identificarea si tratarea primelor semne ale unui debut de parodontoza.citeste mai mult

vezi produse Parodontoza

Halena

Halena, respiratia urit mirositoare, denumita medical halitoza, halena, fetor oris, ozostomia sau stomatodisodia presupune un miros urit, neplacut al respiratiei unei persoane. Frecvent persoana in cauza nu stie si nu isi da seama de aceasta problema inaintea altor persoane din jur, care sunt jenate de incident.

Majoritatea persoanelor cu halena nu stiu despre existenta conditiei, aflind de la un membru al familiei sau un prieten apropiat. Cercetatorii spun ca aproape jumatate dintre oameni au la un moment dat in viata halena. Mesele bogate in alimente cu gusturi puternice, cum este ceapa sau usturoiul determina aceasta halena. Un tip de halena poate sa nu fie considerat la fel intr-o alta cultura. Stilul de viata poate de asemenea influenta daca anumite tipuri de respiratie sunt mirositoare sau neplacute, unui nefumator i se poate parea neplacuta respiratia unui fumator, in timp ce unui alt fumator, nu. Totusi, fumatul este legat si de un risc ridicat al bolilor dentare, gingivale si a deshidratarii, care pot cauza respiratia urit mirositoare.

Respiratia urat mirositoare
(halena) este o conditie frecventa cauzata de bacteriile producatoare de sulf care colonizeaza suprafata limbii si a laringelui. Uneori, aceste bacterii lizeaza proteinele la o rata ridicata, eliberind compusi sulfurici urit mirositori. Halena nu este contagioasa. Aproximativ 2-4% din populatia adulta sufera de aceasta conditie.

Tratamentul halenei
va depinde de cauze. Fumatul, gura uscata, infectiile dentare si infectiile nazale sau sinusale reprezinta cauzele unei respiratii urit mirositoare. O igiena orala buna, incluzind perierea dintilor si a limbii este importanta. Alte tratamente pot cuprinde folosirea apelor de gura, a spray-urilor nazale sau a antibioticelor. citeste mai mult

vezi produse Halena

Ortodontie

Ortodontie - aparatul dentar este un dispozitiv utilizat pentru indreptarea dintilor strambi sau nealiniati corect, sau pentru corectarea muscaturii gresite. De cele mai multe ori, pacientii se indreapta catre cabinetul medicului ortodont din dorinta de a avea un zambet mai frumos, insa medicul va alege solutia potrivita dupa ce va analiza radiografiile complete ale danturii, muscatura si posibilitatea dintilor de a suporta presiunea aparatului. Acest tratament ortodontic poate dura intre 6 luni si 3 ani, sau chiar mai mult, in functie de gravitatea problemei. Exista si cazuri extreme, de pozitionare gresita a intregului maxilar, in care efectul aparatului dentar trebuie completat de o interventie chirurgicala.

Pana acum cativa ani in urma, singura optiune era aparatul dentar cenusiu, insa astazi exista mai multe tipuri de aparate ortodontice. Acestea sunt create pentru a permite medicului sa miste dintii in trei dimensiuni. Pacintii pot alege intre aparate din otel inoxidabil, aur, ceramica, plastic, sau aparate practic invizibile. Alegerea tine de mai multi factori: ceea ce implica tratamentul (cat de grav este afectata muscatura, cat de strambi sunt dintii, daca este necesara interventia chirurgicala, timpul necesar purtarii aparatului), preferintele medicului, bugetul disponibil, durata tratamentului si dorinta pacientului. citeste mai mult

vezi produse Ortodontie

Punti / Coroane

Punti / Coroane - coroanele sunt o reconstructie care acopera dintii pentru a le reda acestora forma si dimensiunea normala, consolidand si imbunatatind aspectul dintilor.
Coroanele sunt necesare atunci cand dintii sunt distrusi intr-o mare masura si plombele nu pot rezolva aceasta problema. Daca un dinte este spart, o coroana mentine dintele intreg astupand sparturile astfel incat degradarea sa nu se accentueze.

Ce sunt puntile dentare?

Puntile dentare sunt cunoscute ca dinti artificiali, care sunt de obicei imbinati intre doua coroane de portelan pentru a umple zona lasata libera de dintele lipsa. Cele doua coroane care il sustin sunt atasate de dinti pe fiecare parte a dintelui fals. Aceasta este cunoscuta ca o punte dentara fixa. Aceasta metoda este folosita pentru a inlocui unul sau mai multi dinti lipsa.

Puntile dentare fixe nu se pot scoate din cavitatea bucala asa cum puteti face cu proteza dentara. Puntile dentare reduc riscul de imbolnavire a gingiei, corecteaza problemele legate de muscare si chiar imbunatatesc vorbirea. Puntile dentare implica o igiena orala riguroasa si pot dura in jur de 7 ani sau chiar mai mult.

Din ce materiale sunt realizate coroanele si puntile dentare?

Coroanele si puntile dentare se realizeaza din ceramica pe suport fie de metal fie de zirconiu, acesta din urma fiind un material bio-compatibil si bio-inert.
Zirconiul are compatibilitate cu tesuturie cavitatii orale, de unde si eliminarea oricarei posibilitati de aparitie a reactiilor alergice. Rezistenta spargere, sau rupere a ceramicii de zirconiu este de 3-4 ori mai mare decat in cazul titanului. citeste mai mult

vezi produse Punti / Coroane

Gingivita

Gingivita reprezintă inflamația gingiilor, fără afectarea ligamentelor periodontale care susțin implantarea dintelui în alveolă sau a osului. Gingivita apare ca rezultat al acțiunii unor factori locali sau generali, iar apariția ei poate fi secundară unei alte afecțiuni a organismului.

Gingivita presupune următoarele modificări:

  • Cresc secrețiile fluidului gingival, este modificată compoziția sa;
  • Sângerarea papilelor gingivale;
  • Modificarea culorii gingiilor – tentă palidă, roșie sau cianotică;
  • Modificarea conturului papilei.


Gingivita catarală Este cea mai frecventă formă de gingivită (aproximativ 90% din totalul de cazuri). Apare, de obicei, pe fundalul modificărilor produse de toxinele bacteriene saprofite în condițiile în care mecanismele de apărare ale organismului sunt deteriorate, iar sistemul imun nu mai poate face față patogenității microorganismelor din cauza unor boli sau factori de mediu nefavorabili, medicațiilor tip citostatice, imunosupresoare sau malnutriții. Predispoziția maximă o au copiii și tinerii, care prezintă gingii hiperemice (roșii), ce sângerează la proba de sondare sau la periaj în dreptul unui dinte sau al unui grup de dinți. Examenul clinic evidențiază prezența tartrului sau plăcii, cel radiologic confirmă integritatea septurilor osoase interdentare, ligamentele periodontale sunt păstrate. Trebuie diferențiată de forma hipertrofică, de parodontite și boli dermatologice manifestate la nivelul cavității orale.
- Faza acută – în care se poate înrăutăți starea generală a bolnavului. Durează între trei zile și o săptămână și acompaniză, de cele mai multe ori infecții virale (gripă) sau de altă natură. Această formă de gingivită catarală este frecventă la copii, dar poate fi declanșată și de acțiunea traumatizatoare a unor lucrări protetice sau de agenți chimici iritativi.
- Faza cronică – reprezintă stadiul de cronicizare a gingivitei acute. Radiologic, se pot depista focare izolate de osteoporoză ale septului interdentar, stare reversibilă dacă gingivita este tratată.
citeste mai mult

vezi produse Gingivita

Albire dentara

Ingalbenirea dintilor (discromiile dentare) reprezinta o problema dentara foarte comuna si cauzeaza disconfort multor persoane atunci cand vorbesc sau zambesc.

Colorarea dintilor poate fi uniforma sau poate aparea ca niste pete sau linii pe smalt. Zonele colorate pot avea o densitate sau o porozitate diferita decat cea a unui smalt normal. Acest fenomen se explica prin infiltrarea anumitor substante in pelicula de sub smalt a dintilor determinand pierderea culorii lor albe, naturale.

Coloratiile pot varia de la galben, galben-maroniu, maroniu, gri, gri-negru sau pete albe, in functie de cauza producerii lor.

Smaltul dentar este mai mult sau mai putin translucid, ceea ce inseamna ca stratul inferior de dentina este cel care care determina culoarea dintilor. Diferite variatii in structura dentinei poate afecta culoarea luminii reflectate, rezultand o nuanta diferita atribuita dintilor. In general, aceasta problema releva practicarea unei igiene orale necorespunzatoare. Tartrul dentar este cauzat in principal de formarea unei pelicule galbui la suprafata dintilor, care nefiind curatata corespunzator poate conduce la alte afectiuni dentare cum ar fi carii sau inflamarea gingiilor.

Tendinta generala, atunci cand o persoana are dintii ingalbeniti este de a aplica o procedura de albire a dintilor, insa inainte de aceasta trebuie sa se determine cauza care a determinat aceasta problema pentru a putea fi inlaturata.

citeste mai mult vezi produse Dinti patati

Implanturi

Implantul dentar este una dintre cele mai sigure forme de tratament stomatologic.
Implantul dentar serveste drept sprijin pentru o coroana, proteza partiala sau totala fixa sau proteza mobilizabila.

Un implant dentar endo-osos este un dispozitiv metalic care se insereaza in grosimea osului alveolar, in scopul inlocuirii radacinii unui dinte natural lipsa. Filetul are rol de a primi viitoarea constructie dentara (dintele propriu-zis). 

Implantul dentar reprezinta tratamentul recomandat in cazul pierderii dintilor si asigura suport pentru intreaga dantura sau in mod partial. Procedura face parte din categoria procedurilor odontologiei protetice, dar poate fi incadrata si in domeniul esteticii dentare.

Implanturile dentare pot fi imediate sau tardive; cele imediate se pot insera inserandu-se in aceeasi sedinta cu extractia dintelui deteriorat, pe cand cele tardive, dupa 9 - 12 luni de la data extractiei.

Dintii cu mobilitate dentara foarte mare nu mai pot fi recuperati, deoarece imprejurul lor nu mai exista os care poate conduce elementele regeneratoare, ci tesut inflamator imposibil de regenerat. Din acest motiv, acestia sunt extrasi si inlocuiti cu implanturi dentare, a caror optima fiabilitate trebuie sa se bazeze pe aceeasi tehnica de regenerare, pentru a preveni aparitia mobilitatii implantului (periimplantita).

Exista o categorie destul de mare de pacienti ce prefera coroane de portelan pe implanturile dentare, deoarece seamana foarte bine cu dintii naturali si se adapteaza perfect, oferind o dantura sanatoasa si un zambet perfect.

citeste mai mult

vezi produse Implanturi

Xerostomia

Xerostomia reprezintă un simptom principal care se întâlneşte în tulburări secretorii ale glandelor salivare, poate fi temporară sau permanentă şi se caracterizează prin senzaţie de uscăciune a gurii.
Glandele salivare sunt împărţite în trei perechi principale (parotide, submandibulare şi sublinguale) şi numeroase glande salivare accesorii care sunt distribuite la nivelul buzelor, palatului, obrazului, limbii şi planşeului bucal. Saliva are un rol important în digestia alimentelor, protejarea suprafeţei dentare şi mucoasei bucale şi apărarea împotriva acţiunii microbilor.
Senzația de uscăciune exagerată a gurii (xerostomie) este deranjantă, dar determină și apariția cariilor dentare și afecțiuni ale gurii. În plus, această problemă poate afecta alimentația și duce la o senzație permanentă de sete.

Cauzele xerostomiei: A. Medicamentoase
Antidepresive: amitriptilină; Antihipertensive: rezerpină, metil-DOPA, metroprolol, blocanţi de canale de calciu, furosemid, clorotiazide; Decongestive: pseudoefedrine; Antipsihotice: derivaţi de fenotiazină, haloperidol; Anticolinergice: atropină, scopolamină. Antihistaminice: difenilhidramină, Clorfeniramină. citeste mai mult vezi produse Xerostomia

Candidoza

Candidoza descrie un grup de infectii fungice implicind pielea si mucoasele. Infectia este determinata de speciile de Candida, mai ales Candida albicans.

Cea mai folosita clasificare pentru candidoza bucala imparte infectia in patru tipuri incluzind candidoza bucala pseudomembranoasa acuta, candidoza bucala acuta atrofica, candidoza bucala hiperplazica cronica si candidoza bucala atrofica cronica.

Candidoza bucala hiperplazica
cronica a fost apoi impartita in alte patru grupe, in functie de localizare si implicarea endocrina:candidoza orala cronica(leucoplakia candozica), sindromul candidozic endocrin, candidoza mucocutanata localizata cronica si candidoza difuza cronica.Candidoza eritematoasa este termenul folosit pentru leziunile rosii ale candidozei.

Candidoza este o afectiune predominanta apersoanelor in virsta sau a celor imunosupresate prin medicatie citostatica, infectie , terapie antibiotica de lunga durata, afectiuni cronice: diabet, deficiente imunologice, neoplasme.

Daca corticosteroizii sau antibioticele reprezinta cauza candidozei se recomanda reducerea dozei sau modificarea tratamentului. Daca cauza de fond a afectiunii nu este cunoscuta sau nu poate fi evitata se recomanda terapie antifungica sistemica sau topica. La pacientii cu imunosupresie severa este importanta prevenirea extinderii infectiei si colonizarea altor zone. Regiunea orofaringiana este principala sursa de colonizare si permite raspindirea secundara a infectiei. Rezistenta la antifungicele azolice este o problema bine cunoscuta, mai ales la persoanele cu infectie HIV si alte conditii imunosupresive. Se recomanda modificarea antifungicelor folosite.

Prognosticul este bun pentru majoritatea gazdelor imunocompetente, dar la pacientii imunocompromisi rezistenta antifungica este frecventa.

Patogenia pentru candidoza orala

Candida albicans este organismul cauzant predominant in cele mai multe tipuri de candidoza. Alte specii, incluzind Candida krusei, apar la persoane sever imunocompromise. Candida glabrata este o cauza in cresterea de candidoza orofaringiana la pacientii care primesc terapie cu radiatii pentru cancerul de git sau cap. La pacientii cu HIV s-au recunoscut si noi specii precum Candida dubliniensis si Candida inconspicua.
Candida albicans
este un comensal nepericulos al corpului uman si in special al cavitatii bucale la peste 50% din populatie, totusi in conditii favorabile devine patogen oportunist. O astfel de conditie favorizanta este alterarea florei bacteriene normale a cavitatii orale sau diminuarea apararii imune.
citeste mai mult

vezi produse Candidoza